West Highland terrier

West Highland White Terrierul (Westie- terrierul alb vest scoţian) este membru al grupului de terrieri şi este şi azi folosit pe post de câine de companie, prezentări de dresaj şi la expoziţie.

Durata de viaţă a unui Westie este de 13-14 ani iar numărul de pui poate fii de trei; poate avea chiar 4 căţeluşi.

Descriere

Are o blană zburlită, frumoasă, nasul în formă de buton şi urechi mici ridicate dau acestei rase o imagine drăguţă şi răsfăţată. Corpul este compact, iar capul are forma celui de vulpe. Blana, totuşi, este particularitatea lor: o blană dublă, stratul exterior fiind drept cu păr tare, subpărul fiind moale şi abundent. Mişcarea este liberă, dreaptă şi uşoară. Înălţimea la femelă între minim 25 cm şi maxim 28 cm, la mascul este la fel.

Greutate la femelă şi mascul între 7 kg minimă şi 10 kg maximă, înălţimea fiind de minim 25 cm şi maxim 28 cm la ambele sexe.

Înălţimea şi greutatea: atât masculii cât

şi femelele măsoară între 25 şi 28 cm la exemplarele adulte şi cântăresc între 7-10kg.

Boli: Westie este în general un câine mic, rezistent, cu puţine probleme specifice rasei. Unele exemplare au predispoziţie la bolile de piele şi la surzenie.

Boli curente: surzenie, defecte congenital-metabolice ale ficatului, boli de piele, displazie epidermică, boala lui Krabbe.

Istoric

West Highland White Terrier au fost crescuţi pentru vânătoarea de vidre, vulpi şi animale dăunătoare. Îşi împarte strămoşii cu Scottish, Cairn şi Dandie Dinmont terrierii. Din lotul de terrieri cu părul tar

e din Scoţia, puii albi au fost selectaţi pentru a forma această rasă. Scrierile arată că regele James I al Angliei în anii 1620 a cerut câţiva căţeluşi albi urecheaţi din Argyleshire, Scoţia, aceştia putând fi Westies! Col Malcom din Poltalloch, Argyleshire şi-a ţintit şi omorât accidental terrierul său favorit (care era de culoare închisă) şi s-a hotărât de atunci să aibă numai câini albi. El ar putea fi cel care a format rasa Westie care însă pe vremea aceea se numea Poltalloch Terrier. Moşia ducelui de Argyll’s din Dumbartonshire a fost numită Roseneath şi, în secolul al 19 lea, Westie erau cunoscuţi drept Roseneath Terrieri în onoarea patronajului şi interesului său. La primele expoziţii canine la sfârşitul anilor 1800 erau cunoscuţi ca White Scottish terrier (terrierul alb scoţian) până în 1904 când au fost clasificaţi sub numele de West Highland White Terrier (terrierul alb scoţian vestic). Westie este un câine inteligent dar poate fi întrucâtva neascultător aşa că rămâneţi constant în ceea ce priveşte dresajul său.

Caracteristici de expoziţie

Toată pigmentaţia trebuie să fie neagră. Capetele lor trebuie să fie uşor boltite cu un stop distinct. Dinţii trebuie să fie mari în raport cu mărimea câinelui, cu o muşcătură în formă de foarfecă regulată. Ochii, de mărime medie şi cât mai întunecaţi posibil. Urechile lor trebuie să fie mici, îndreptate în sus, şi purtate ferm, acoperite cu păr scurt şi neted. Gâtul trebuie să fie musculos şi suficient de lung contopindu-se între umerii frumos înclinaţi. Corpul trebuie să fie compact cu o spinare dreaptă. Picioarele din faţă tr

ebuie să fie scurte, musculoase şi drepte. Picioarele posterioare sunt scurte, musculoase şi viguroase. Talpa picioarelor anterioare va fi mai mare decât cea posterioară, rotundă, puternică şi captuşită des şi acoperită cu păr scurt şi aspru. Talpa picioarelor posterioare va fi mai mică şi căptuşită des. Coada trebuie să fie lunguiaţă, cât mai dreaptă posibil fără coamă şi purtată vesel. Sub nici o formă nu va fi scurtă.

Ţara de origine: Scoţia

Energie

Exerciţii generale: 60-80 minute pe zi. Westie are nevoie de exerciţii. Este un căţel energic căruia îi place să se joace cu mingea. Le place să sape şi să hoinărească aşa că asiguraţi-vă că grădina are garduri bune.

Stres cauzat dacă este lăsat singur: scăzut

Protecţie personală: ridicată

Compatibilitate pe post de câine de pază: medie

Riscul de a speria oile: ridicat

Tendinţă de lătrat: medie

Uşurinţă la transport: ridicată

Nivel de agresivitate: mediu

Compatibilitate cu alte animale: medie

Compatibilitate pentru copii: ridicată

Caracter general şi temperament: Westie sunt caractere obraznice, încrezătoare şi afective. Sunt alerţi şi curajoşi putând fi buni câini de pază. Pot fi de asemenea vicleni şi încăpăţânaţi dar sunt loiali total familiilor lor. Sunt parteneri de joacă excelenţi pentru copii atât în casă cât şi în exterior pentru că se pot opune jocului dur şi se înţeleg în mod rezonabil cu alţi indivizi din aceeaşi rasă. Totuşi trebuie familiarizaţi cu pisicile când sunt tineri întrucât le vor vâna la vârsta adultă. Dresajul trebuie să-l socializeze timpuriu, imperativ dacă trebuie să trăiască cu alţi câini, întrucât pot fi foarte dominanţi.

Îngrijirea blănii Lungimea blănii; scurtă/medie

Cerinţe de îngrijire a blănii:

o dată pe săptămână

Tundere: ocazională

Cerinţe privind necesitatea prestării service-ului de către un frizer profesionist: da

Îngrijirea blănii: Blana lor este tare deci nu trebuie să li se facă baie prea des. Când câinele se murdăreşte cel mai bine este să lăsaţi noroiul să se usuce pe ei şi să-l îndepărtaţi apoi prin periere. Blana trebuie să fie smulsă cu mâna de două-trei ori pe an de un frizer canin specializat. O îngrijire săptămânală este tot ceea ce trebuie pentru a scăpa de păru

l care atârnă inert.

Culoarea: întotdeauna albă

Năpârlire: moderată

Suferă de alergii: adevărat

West Highland terrier

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia

Fox terrier

Fox Terrierul are două variante. Fox Terrierul cu păr sârmos şi Fox Terrierul cu păr neted. Este un câine de statură mică, dar deosebit de activ, rapid in mişcări, prietenos şi neînfricat. Au un cap alungit, iar spatele este relativ scurt şi drept. Blana de pe corp este densă, cu o textură deosebit de puternică si ţepoasă, aproape de piele având o blană moale la atingere, la fel de deasă. In medie, are 39 cm si 7 kilograme în cazul celui sârmos. Este un câine extraordinar de inteligent, dar nu de putine ori poate fi extrem de încăpăţânat, ca toţi terrierii.

Istorie

La începuturi, erau utilizaţi pentru a descoperi vizuinele in care se ascundeau vulpile, la vânătoarea de iepuri sau a altor animale, mare parte din ele dăunătoare. Astăzi, sunt folosiţi şi la vânat, dar preponderent sunt animale de companie. Există mai multe teorii despre provenienţa rasei, însă, cea mai pertinentă este cea care susţine că provine din încrucişarea următoarelor rase Old English Terrier, Black and Tan Terrier, Bull Terrier, Greyhound şi Beagle. În cadrul vânătorilor de vulpi, rolul lor era de a lătra când descopereau bârlogul, vânătorul fie împuscând direct animalul, fie aşteptând ca acesta să fugă din vizuina, deranjat de lătrăturile şi de faptul ca terrierul începe să sape după el. Diferenţierea celor două tipuri, cea cu par neted şi cea cu par sârmos începe prin secolul al XIX-lea. Standardele pentru acest câine au fost trasate in anul 1876, de oficialii de la The Fox Terrier Club, pe atunci existând câteva diferenţe faţă de standardele impuse astăzi. Sir Arthur Conan Doyle creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes era un apropiat al Fox Terrierului Sârmos.

Caracteristici

Acest câine este unul deosebit de prietenos, devotat si afectuos, dar care dispune si de o personalitate distincta si deosebit de accentuata. Devin foarte protectori dacă simt că unul din membrii familiei este ameninţat de ceva, sau se afla în pericol. Se descurca de minune cu copii şi sunt câinii ideali pentru o familie. În ceea ce priveşte animalele de casa, mai ales dacă acestea sunt pisici, trebuie socializaţi de mici cu ele, pentru ca altfel le vor vana cât este ziua de lungă. Stăpânii care mai dispun şi de o gradină ar putea avea surpriza de a vedea că aceasta este săpată, obicei care trebuie corectat, pentru ca nu se vor opri până nu o vor vedea săpată pe toată, numai că totul se poate corecta prin dresaj, de la o vârstă fragedă. Nu au probleme de adaptare, simţindu-se la fel de bine dacă dorm afară sau în casă.

Utile

Părul sârmos necesită, de doua-trei ori pe an, un trimat (eliminarea părului mort). A nu se confunda tunsul cu trimatul, sunt două operaţiunii complet diferite. Tunsul este dăunător fox terrierului sârmos, degradându-i calitatea parului. În ceea ce priveşte durata de viaţa, ea este situată la 9-15 ani, cu o medie stabilită, de 13-14 ani. La naştere, o femelă poate aduce pe lume între patru-şase căţei.

Dresajul unui asemenea câine trebuie să fie realizat cu consistenţă şi fermitate. Le place foarte mult să latre si să sape. Pot fi foarte dominanţi cu celelalte animale, astfel ca trebuie socializaţi de mici. Este o rasa plina de energie, care nu iubeşte nimic mai mult decât o plimbare lungă. Sunt foarte agili, se descurcă bine in ceea ce priveşte jocurile cu mingea. Se bucură nespus dacă au la dispoziţie o curte în care să se joace cu copii şi, cu cat termină joaca mai murdari şi mai obosiţi, cu atât mai bine.

Boli

Rasa este cunoscută ca fiind una extrem de puternică, ce nu are probleme de sănătate. Mai mult decât atât, bolile de c

are este uneori afectată sunt comune, neexistând vreun semn că acest câine suferă de o afecţiune genetică, transmisibilă. Tocmai de aceea, crescătorii nu au avut practic bătaie de cap cu acest câine, el nefiind supus vreunui test. La fel de mulţumiţi sunt şi stăpânii, care au parte de un câine sănătos şi deosebit de rezistent la boli.

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia

Airedale Terrier

Airedale Terrier este o rasă de câine cu blană aspră, sârmoasă, cap alungit şi turtit, piept larg, cu labele din faţă foarte drepte.

Date despre această rasă

• Origine: Regiunea Airedale din Anglia, botezat după Valea Aire
• Greutate/înălţime: 18-29kg/56-61cm
• Culori: Cafeniu cu şa neagră
• Speranţă de viaţă: 10-12 ani
• Temperament: Curajos, protector, are nevoie de dragoste şi respect, prietenos cu străinii, încăpăţânat, loial, sensibil, inteligent, dacă nu este dresat poate fi foarte gălăgios şi agitat, nu răspunde la dresajul dur, se înţeleg bine cu alte animale, dar sunt dominanţi în relaţia cu alţi câini
• Aptitudini: Vânător, câine de companie, folosit în poliţie şi armată
• Condiţii de viaţă: Nu este câine de apartament, are nevoie de o curte de dimensiuni cel puţin medii

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia

Ciobănesc caucazian

Ciobănescul Caucazian (Kavkazskaya Ovcharka,-KO) este o rasă de câine de talie medie spre mare, cu constituţie robustă, aproape masivă; se adaptează uşor la condiţii climaterice variate, este rezistent şi nepretenţios, astfel încât este utilizat în aproape toate regiunile fostei Uniuni Sovietice. Câine activ, cu psihic puternic, are un instinct de apărare puternic dezvoltat, ferocitatea şi neîncrederea faţă de străini fiind o caracteristică recunoscută.
*Nu este indicat persoanelor fără experienţă!

Generalităţi

Ciobănescul Caucazian este una dintre primele rase de câini a cărui origine se pierde în trecutul nebulos.
Dacă acceptăm teoria marelui Konrad Lorenz despre descendenţa câinelui din şacal şi lup, atunci Ciobănescul Caucazian este cel mai strălucit reprezentant al celui din urmă, moştenind de la acesta independenţă, iubire faţă de libertate, curaj şi agresivitate. Fără îndoială, strămoşul direct a Ciobănescului Caucazian este Mastifful de Tibet, descris in 1845 de Youatt William. După ce au emigrat din est, câinii străbuni s-au extins pe teritorii mari fiind utilizaţi pentru luptă şi pază la oi.

Până la începutul secolului XX,odată ce umanitatea a început să dezvolte transportul, comunicaţiile şi noile echipamente tehnologice, caucazienii trăiau relativ izolaţi astfel câinii lor şi-au păstrat aceleaşi caracteristici prezente şi în ziua de azi.
Acum 150 de ani însă începea cucerirea Caucazului de către Rusia. La această dată Ciobăneştii Caucazieni au început să fie folosiţi la paza unităţiilor militare, atât celor ruseşti cât şi celor turceşti dar şi în luptă, în timpul războiului ruso-turc. În armata rusă aceşti câini au fost introduşi, printr-un ordin special, pentru protecţia tuturor fortăreţelor implicate în operaţii militare (campania 1765-1774).
În 1930 la Nuremberg sunt prezentaţi pentru prima dată într-o expoziţie trei Ciobăneşti Caucazieni, câştigând un renume mondial fiind numiţi de către presă “Giganţii Roşii”. Însă în anii următori a început o deteriorare a rasei din cauza deportărilor violente care au avut loc în Caucaz, rezultând încrucişări nesupravegheate, şi scăderea numărului de exemplare cauzate de Al Doilea Război Mondial. Din fericire Ciobănescul Caucazian nu a avut soarta ciobăneştilor mongolezi sau kirghiztane iar cu ajutorul chinologilor ruşi (Ilina, Bogolyubsky, Vaysman, Mazover) s-a reuşit prezervarea rasei. În 1954, tatăl chinologiei sovietice, A.P. Mazover,a împărţit rasa în trei tipuri:
-tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă şi franjuri bogate pe membre şi pe coadă)
-tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă şi franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat)
- tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; şi montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră şi colorit roşcat sau arămiu).

Mari centre pentru creşterea Ciobănescului Caucazian sunt în:
Sankt Petersburg (Leningrad), Dnepropetrovsk, Kiev, Moscova, Donetsk, Perm,Ivanovo, etc.Cea mai cunoscută canisă era "Red Star". Între anii 1993-1995 rasa a devenit foarte populară lucru ce a dus la multiplicări necontrolate dar şi de această dată rasa a supravieţuit datorită proprietăţiilor ei unice: viabilitate şi vitalitate ereditară.

Denumire

Ceea ce trebuie clarificat este faptul că aceşti câini nu sunt ciobăneşti (Schaferhunde,-germ.) precum Ciobănescul German, Scottish, Shelti, etc - câini de origine europeană, care nu au un astfel de istoric, fiind produşi prin intervenţia omului cu scopul de a controla turma (acest tip de activitate necesitând un câine obedient cu o statură medie şi corp mobil)-, ci câini de ciobani (Hirtenhunde-germ., Shepherd dogs-engl.) care au o origine mult mai veche, având menirea de a apăra turma de predatori (inclusiv oameni),-selecţia făcându-se natural şi fiind caracterizaţi printr-o statură impozantă, agresivitate şi independenţă. Numele băştinaş este VolkodavRusia este cunoscut sub diminutivul ovcharka(овчарка,-rus) care înseamna pe undeva câinele ciobanului. (câinele lup), dar în

Alimentaţia

Hrănirea Ciobănescului Caucazian reprezintă un eveniment zilnic (pe lânga atenţie,tandreţe si implicarea în diverse activităţi fizice) prin care stăpânul îşi ia angajamentul de lider alfa şi asigură cu responsabilitate o alimentaţie adecvată câinelui. Deoarece câinele este o specie înrudită cu lupul(Canis lupus) el este preponderent carnivor. Pe lângă alimentele de origine animală: carne de vită, porc, pui, cal, gâscă, curcan, oaie, miel şi peşte dezosat (în cantităţi nu foarte mari) se recomandă şi o serie de legume (atenţie la cele toxice-ex.ceapa) cum ar fi roşii, salată, spanac, cartofi(fierţi in coajă şi pisaţi), morcovi (raşi), ţelină, pătrunjel, fasole verde şi varză (nu foarte des).

Pentru a complecta sursa de proteine, aminoacizi şi carbohidraţi sunt foarte recomandabile organele de porc şi vită (ficat, rinichi, plămâni), pastele făinoase, ouă (de preferat fierte), cereale, lapte, brânza şi fructe(ocazional). Oasele reprezintă şi ele o sursă favorabilă de calciu însa ele trebuie să fie de provenienţă cabalină sau de vită, fără aşchii şi cu măduvă destulă. Hrana administrată trebuie sa fie bine fiartă, pentru omogenizare, iar raţia trebuie suplimentată în funcţie de nivelul de activitate a câinelui.La puii de Ciobănesc Caucazian tainurile vor fi 7 la număr (la 4 luni) scăzând treptat la 3 până la vârsta de 2 ani (stadiul de maturitate). Pentru a păstra pofta de mâncare şi sănătatea câinelui este necesar zilnic min. 30 minute de plimbare în zone cu aer curat (pădure, pajişte, munte, parc). Apa trebuie să fie la discreţie.
Suplimentele nutritive (calciu, magneziu, fosfor, fier,etc.) se pot administra în perioada de creştere a câinelui la recomandarea medicului veterinar.O alimentaţie bazată pe produse comerciale(majoritatea tratate cu chimicale) este de evitat (duc la diverse boli de piele, alergii, constipaţie) acestea fiind în discordanţă cu dieta unui adevărat câine de munte.

Boli, afecţiuni şi defecte

Ciobănescul Caucazian este o rasă foarte rustică care nu suferă de boli grave. Însă probleme pot apărea la şold (displazia de şold), la ochi (heterocromie oculară~pleoape inferioare foarte căzute), la stomac (dilataţie-torsiune de stomac) şi mai rar maladia cotului.
Defecte considerate foarte grave sunt:
-câine fricos sau prietenos cu străinii, apatic;
-culoare de fond aproape neagră cu pete roşcate;
-talie: masculi-sub 65 cm,femele-sub 62 cm;
-absenţa subpărului;
-cap uşor sau îngust,labe plate sau cu degete foarte depărtate,dinţi mici,incisivi implantaţi neregulat,diverse deviaţii ale membrelor.

Întrebări frecvente

Ce calităţi trebuie să am pentru a deţine un Ciobănesc Caucazian?
În primul rând trebuie să ai un caracter puternic,fără probleme psihice sau tulburări comportamentale,să fi sigur pe tine şi calm.Orice breşă în enumerările menţionate va fi observată de câine iar el nu va ezita să te testeze de fiecare dată în cele mai diverse situaţii.În al doilea rând este indicat să fi avut şi alţi câini de talie mare în trecut.De asemenea trebuie să ai peste 18 ani deoarece rasa face parte din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.55 din 30 aprilie 2002

privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi ,fiind necesar înscrierea exemplarului la poliţie.De luat aminte este şi faptul că întreţinerea unui Ciobănesc Caucazian în condiţii favorabile cere un sacrificiu financiar destul de mare,astfel o situaţie financiară prosperă este o condiţie sine-qua-non.

Pot ţine un Ciobănesc Caucazian la bloc?
NU.Ciobănescul Caucazian este un câine care are nevoie de un spaţiu mare în aer liber care să fie doar a lui, preferabil un ţarc, şi un loc pe care să patruleze (curte, livadă, etc.)

Cum se înţelege un Ciobănesc Caucazian cu copiii?
Bine, însă nu trebuie lăsat nesupravegheat deoarece jocul poate deveni mai dur iar câinele nu va ţine cont de gabaritul său. De asemenea întreaga familie şi restul animalelor de casă vor intra sub `aripa protectoare` a lui.

Ce aptitudini are un Ciobănesc Caucazian?
Ştie să apere o turmă de oi, o casă, un depozit sau o fabrică de lupi, hoţi, sau alţi prădători. Deci este clar că un Ciobănesc Caucazian are nevoie de un serviciu, NU este un câine de companie.

Băiat sau fată?
Alegerea sexului viitorului pui ţine în mare măsura dacă mai deţii şi alţi câini. Un mascul va fi mai dominant şi mai independent, o femelă va fi mai docilă şi mai pe lânga casă.

De unde pot cumpăra un pui?
De la o canisă. Niciodată din piaţă sau de la persoane străine.Crescătorul este singurul care garantează calitatea puiului şi tot el este cel care vă va da sfaturi şi vă va îndruma în creşterea lui.

Ce este o montă?
Este procedeul de împerechere între un mascul şi o femelă. Ambii trebuie să deţină dreptul de montă pentru ca urmaşii lor să beneficieze de pedigree. Scopul urmărit este de a aduce un beneficiu rasei, astfel trebuie luat în considerare alegerea unui partener compatibil şi cu rezultate competiţionale bune.

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia

Rottweiler

Alimentaţia

Alimentaţia Rottweilerului nu este una specială, poate fi hrănit atât cu hrană uscată cât şi cu hrană preparată (de preferinţă orez fiert cu carne de vită sau pui şi puţin morcov precum şi iaurt cu mussli, supă de pui, dar si arpacas fiert si condimentat etc.), în nici un caz carne de porc sau grăsimi.

Comportament şi psihologie

Dresajul si ingrijirea corespunzatoare a Rottweiler-ului il pot face un caine de companie excelent. Rottweiler-ul este o rasa de caini foarte puternica cu instincte protectoare native. Initial, utilizat ca si caine ciobanesc care supraveghea turmele de oi, Rottweiler-ul a devenit rapid mai bine cunoscut ca si caine de paza. Desi, uneori rautacios datorita unei educatii inadecvate si mergand pana la agresiune, dresajul si ingrijirea adecvata a Rottweiler-ului il pot face un companion excelent. Istoricul si originea Se crede ca Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al cainilor-pastori din timpurile romanilor, probabil, al mastiff-ului italian. Asa cum romanii si-au extins dominatia de-a lungul intregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alaturi avand rolul de a pastori cirezile de vaci si de a-i apara pe soldati si alimentele acestora de pradatori. Datele istorice au consemnat ca trupele romanilor, in cele din urma, au intrat si s-au stabilit in Germania in anul 74 i.Hr. In acel timp, acoperisurile din olane (tigle) rosii

reprezentau stilul arhitectural obisnuit, iar colonia a fost numita Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru tigla rosie. Aceasta colonie a dat nastere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate si curaj la dezvoltarea civilizatiilor romane si germanice. Practic, aproape distrusa in jurul anii 1800, rasa a revenit la inceputul secolului al XX-lea, datorita eforturilor sustinute ale unor crescatori entuziasti din Stuttgart. Rottweiler-ul este incadrat in clasa cainilor utilitari si a fost prima data inregistrat de catre American Kennel Club in 1931. Talente: luarea urmei (copoi), caine ciobanesc, de paza si de protectie, politist si caraus. Grupa: Mastiff (buldog) sau caini utilitari (AKC). Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Rottweiler-ul este un caine de talie medie, de culoare neagra cu pete ruginii pe obraji si bot, labe si membre. Exista si o varietate de Rottweiler rosie (roscata) cu pete maron. Blana sa este formata din fire de par de lungime medie, drepte si destul de aspre. Capul cainelui este lat cu un bot rotunjit, bine dezvoltat si urechi triunghiulare, lasate. Nasul este mare si negru. Ochii sunt de culoare inchisa, cu o expresie de loialitate si bunavointa. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este pigmentata. Corpul acestui caine este masiv si puternic, musculos si atletic. Rottweiler-ul poseda o forta considerabila si prezinta un piept adanc si lat. Coada este taiata (scurtata in lungime) ramanand una sau doua vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Rottweiler-ii sunt adesea nascuti cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care sunt amputati, de regula, o data cu coada. Se sustine ca ar exista doua tipuri de caini Rottweiler: 1.Rottweiler-ul german se pare ca este mai scund, mai indesat si are un cap mai mare si mai butucanos; 2.Rottweiler-ul american este mai inalt, cu picioarele mai lungi si cu capul mai putin butucanos. In orice caz, sunt crescatori care fac selectii urmarind standardul german, care este in afara celui recunoscut de AKC, in timp ce altii fac selectii urmarind standardul american, acceptat de AKC. Adultul de Rottweiler are in medie 61-69 cm inaltime la mascul si 56-63 cm la femela. Masa corporala este de 43-59 kg la mascul si de 38-52 kg la femela.

Personalitatea

Rottweiler-ul este un caine cu o personalitate puternica. Este calm, usor de dresat si educat, curajos si devotat proprietarului si familiei sale. Este un caine extrem de protector, aparandu-si familia cu inversunare. Sunt luptatori puternici, care par a fi imuni la durere. Sobru, ponderat, loial, sigur pe sine, Rottweiler-ul necesita stapani care il pot domina si manipula. Dresajul ferm si meticulos este esential pentru acest caine, altfel puteti sfarsi prin a avea un caine extrem de puternic, independent si peste masura de agresiv. Este un caine de paza nativ, cu un caracter bland si usor de cizelat. Sunt foarte inteligenti si si-au dovedit abilitatile in cadrul institutiilor politienesti, militare sau vamale de-a lungul multor secole. Acest caine necesita multa companie si timp pentru socializare pentru a avea cu adevarat un exemplar reusit. Prietenii si rudele familiei sunt, in general, primiti cu entuziasm. Strainii nu pot trece mai departe de trotuar. Latratul este adesea rezervat pentru intrusii nedoriti.

Relatiile cu familia si casa

Rottweiler-ul este un caine de companie pretabil pentru persoanele care sunt in cautarea unui prieten loial si a unui caine de paza credincios. Proprietarii impartasesc o legatura puternica cu cainii lor de companie; totusi, rasa nu este cunoscuta pentru abilitatea de a realiza relatii de prietenie rapide cu strainii. Adesea vazuti ca o amenintare de catre Rottweiler-i, strainii pot fi intampinati cu o reactie agresiva. Acest caine nu prea este indicat familiilor cu copii mici datorita fortei si posibilei intolerante fata de poznele copiilor. Rottweiler-ul se bucura sa fie singurul caine al familiei. Poate fi agresiv cu alti caini, motiv pentru care trebuie tinuti in lesa in spatiile publice. Cand un caine Rottweiler este complet educat si dresat, va fi un bun tovaras de joaca pentru copii. Va accepta pisicile si alte animalute de casa atata timp cat a avut o experienta pozitiva cu acestea in timpul copilariei. Rottweiler-ul se va acomoda sa traiasca intr-un apartament, daca i se acorda suficient timp si spatiu pentru miscare. Sunt caini relativ inactivi in interiorul caminului, astfel ca o curticica este suficienta pentru a-l face fericit.

Dresajul

Rottweiler-ii sunt caini extrem de inteligenti si sunt utilizati de secole datorita curajului lor recunoscut ca si caini de paza. De la inceputul secolului al XX-lea, rasa a fost utilizata ca si caini politisti. Rottweiler-ii sunt nerabdatori si doritori sa invete. Din nefericire, unele persoane au ales sa profite de entuziasmul Rottweiler-ului pentru a-i invata si antrena sa fie agresivi. Acest lucru a avut ca rezultat crearea unei reputatii proaste pentru rasa, reputatie pe care proprietarii si crescatorii de caini Rottweiler au incercat cu disperare s-o reabiliteze. Cu un dresaj adecvat, Rottweiler-ul poate deveni un membru al familiei, indragit si devotat. Datorita taliei lor, dresajul trebuie instituit de timpuriu, inca de cand cainele este mic si trebuie luat in serios pentru a va putea asigura ca exemplarul dumneavoastra nu va deveni agresiv.

Aspecte particulare

Unii caini Rottweiler sforaie in timp ce dorm si, ocazional, ca urmare, tusesc. Aceasta nu implica o problema de sanatate pentru caine. Totusi, daca tusitul este un fenomen frecvent, in special, in timp ce cainele dumneavoastra de companie doarme, acesta poate fi un indiciu al prezentei unei afectiuni cardiace sau pulmonare. Acestea sunt probleme grave care ar trebui tratate imediat. Rottweiler-ul ar trebui periat cu o perie din par de porc de circa doua ori pe saptamana. Aceasta este o regula generala pentru toate rasele de caini cu parul scurt. O manusa-perie este adecvata pentru efectuarea unui periat meticulos. Perierea stimuleaza cresterea parului nou, sanatos si inlatura parul uzat, pregatit sa cada. Aceasta activitate va permite stabilirea unei legaturi cu cainele. Demararea acestui regim in timp ce cainele dumneavoastra de companie este inca pui, este o cale eficienta pentru inceperea unei relatii apropiate si bazata pe incredere. Imbaiati-l numai cand este absolut necesar. Rottweiler-ul este un caine ce naparleste sezonier si nu excesiv. Rottweiler-ul este un caine ce necesita un volum suficient de miscare. Alergatul in spatiile deschise (paduri sau campurile neimprejmuite) ii vor face foarte fericiti, neavand nici o intentie de a se departa de dumneavoastra. Inotul si alergatul pe langa bicicleta sunt activitati perfecte pentru consumarea energiei acestui caine „sportiv” din nastere. Rottweiler-ul se va bucura intotdeauna sa recupereze mingea pe care i-o veti arunca. Catelele de Rottweiler sunt foarte prolifice, nascand in mod frecvent pana la 12 catei.

Boli

Boli frecvente sunt: displazia de şold şi de cot (dacă nu sunt controlate montele) torsiune stomacală, demodecie (la fel, dacă nu sunt controlate montele) precum şi probleme cu ficatul, există exemplare la care pot apărea probleme cu calciul (probleme de asimilare a calciului).

Educaţia şi dresajul

Dresajul pote fi unul uşor dacă este făcut de cineva cu experienţă, Rottweilerul poate uneori să încerce să preia conducerea. Dacă va avea o mână forte care să îl ghideze va deveni un câine foarte bun în toate sensurile.

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia

Boxer

Boxer este o rasă de câini de talie medie, cu un corp pătrăţos, cu un spate scurt, membre puternice şi un bot scurt şi pătrăţos, cu maxilarul inferior iesit în afară şi cu cute faciale. Muşchii acestui câine sunt bine dezvoltaţi, fermi şi bine evidentiaţi sub pielea întinsă.

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia