CURCAN

Dicţionar explicativ

CURCÁN ~i m. Pasãre domesticã, de talie mare, cu coada latã care se desface în evantai, crescutã pentru carnea ce posedã valoroase calitãţi dietetice. * A se umfla în pene ca un ~ a-şi da aere. /curcã + suf. ~an

GÂSCA

Dicţionar explicativ

GÂSCà g÷şte f. 1) Pasãre sãlbaticã sau domesticã, înotãtoare, de talie mare, având gât şi cioc lung, picioare palmate şi penaj, de obicei, suriu pe spate şi alb pe piept. * Asta-i altã ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâşte a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu ştie sã-l preţuiascã la justa lui valoare. Talpa-gâştei a) totalitate a ridurilor care se formeazã la coada ochiului (la oamenii în vârstã); b) plantã erbacee cu tulpina erectã, în patru muchii, cu frunze mari, pãroase, de forma unei labe de gâscã, şi cu flori de culoare roşie-închisã, folositã în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasãre. ~ friptã. 3) fig. fam. Femeie naivã şi bleagã. [G.-D. gâştii] /

DOMESTICE


SĂLBATICE

GĂINA

Dicţionar explicativ

GÃÍN//Ã ~i f. Pasãre domesticã de talie medie, cu cioc conic, crescutã pentru carne şi ouã. * A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, desluşit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocurã. A se culca o datã cu ~ile a se culca foarte devreme, decusearã. A sta ca o ~ (sau curcã) plouatã a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apã pasãre de baltã, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenuşiu, având un moţ alb între ochi; lişiţã. [G.-D. gãinii] /

DOMESTICE





SĂLBATICE

OAIA

Dicţionar explicativ

OÁIE oi f. 1) Mamifer rumegãtor domestic, crescut pentru lânã, lapte şi carne. * Ca oile buluc; în dezordine. Şiret (sau deştept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela maturã a acestui animal. 3) fig. depr. Om mãrginit. 4) mai ales la pl. (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] /

CAPRA

Dicţionar explicativ

CÁPR//Ã ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegãtoare, paricopitate, cu coarne mari, pãr lung şi neted, crescute pentru lapte, lânã şi carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. * A scãpa ~a în grãdinã a acorda încredere unei persoane necinstite. A împãca şi ~a şi varza a îmbina douã interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constând în executarea unor dansuri şi figuri comice de o persoanã mascatã în chip de caprã. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare încrucişate pe care se pun lemnele pentru a fi tãiate cu ferãstrãul. 6) Scaun pe care şade vizitiul într-o trãsurã. 7) Aparat de gimnasticã constând dintr-un suport capitonat şi patru picioare cu înãlţime reglabilã. 8) Joc de copii, unde unul stã aplecat, iar alţii sar peste el. [G.-D. caprei] /

PORCUL

Dicţionar explicativ

POR//C ~ci m. 1) Animal mamifer domestic omnivor, de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu pãr aspru, cu cap conic şi picioare scurte, crescut, în special, pentru carne şi grãsime. * ~ sãlbatic mistreţ. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozãtor de talie medie, acoperit pe spinare şi pe pãrţi cu spini lungi şi tari. ~-de-mare peşte marin de talie medie, de culoare neagrã, având ţepi ascuţiţi şi veninoşi. A se purta ca un ~ a se purta urât, grosolan. A mâna ~cii la jir a sforãi tare în timpul somnului. Cine se bagã (sau se amestecã) în tãrâţe, îl mãnâncã ~cii cine se bagã (sau se amestecã) unde nu trebuie, se alege cu neplãceri. 2) fig. depr. Om mârşav, neobrãzat. /

VACA

Dicţionar explicativ

1. Animal domestic din familia bovinelor, crescut pentru carnea, laptele şi pielea lui; carnea acestui animal, p. ext. carne de bovine. * Expr. Vacă (bună) de muls = persoană sau situaţie de care cineva abuzează pentru a trage foloase materiale. * Calificativ injurios dat unei femei (proaste şi neîndemânatice).
# Expr. S-a dus bou şi a venit (sau s-a întors) vacă, se spune despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă şi care s-a întors mai puţin instruit sau lămurit de cum a plecat.
2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată, de culoare roşie cu pete negre (Lygaeus equestris). - Lat. vacca.

CATÂR

Dicţionar explicativ

CATÂR ~i m. 1) Animal domestic, rezultat din încrucişarea mãgarului cu iapa, folosit ca animal de tracţiune. 2) fig. Om încãpãţânat. /

MĂGAR

Dicţionar explicativ

MÃGÁR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu urechi mari, cu coamã bogatã, folosit ca animal de povarã; asin. * Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situaţie precisã, clarã. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, încãpãţânat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

CALUL

Dicţionar explicativ

1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicatã, folosit la tracţiune şi la cãlãrie. ~ pursânge. ~ şarg. * ~ de bãtaie a) persoanã hãrţuitã de toţi; b) problemã de care se ocupã multã lume şi care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de poştã a fi întrebuinţat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ mãgar a face sã ajungã într-o situaţie mai rea de cum a fost. La paştele cailor niciodatã. A spune cai verzi pe pereţi a povesti lucruri nereale. O fugã (sau o alergãturã) de ~ o distanţã (destul de) micã. ~ul râios gãseşte copacul scorţos cine se aseamãnã, se adunã. ~ul bun se vinde
din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamã. ~ul are patru picioare şi tot se poticneşte pot greşi şi cei deştepţi. ~ul de dar nu se cautã la dinţi (sau în gurã) lucrurile primite în dar se iau aşa cum sunt, fãrã sã se mai ţinã seama de defecte. A cunoaşte ca pe un ~ breaz a cunoaşte foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, ovăz? nu e nevoie sã mai întrebi când vrei sã-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apã, ~ul-popii, ~ul-dracului libelulã. ~-de-mare peşte marin având capul asemãnãtor cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de mãsurã a puterii egalã cu 75 de kilograme forţã-metri pe secundã. 4) Aparat de gimnasticã pentru sãrituri. 5) Piesã la jocul de şah ce reprezintã capul şi gâtul acestui animal. /

PISICA

1) Mamifer carnivor de talie micã, foarte sprinten, cu blanã netedã, de diferite culori, cu ochi ageri (care vãd şi în întuneric) şi cu ghearele ascuţite, retractile, pisica face parte din familia felinelor Felidae * ~ domesticã specie de pisicã care trãieşte pe lângã case şi se hrãneşte cu şoareci. ~ sãlbaticã specie de pisicã, mai mare decât cea domesticã, cu blana de culoare cenuşie întunecatã şi cu dungi negre transversale, care trãieşte prin pãduri. ~ca cu clopoţei nu prinde şoareci cel care-şi dã în vileag intenţiile poate rata scopul urmãrit. 2) Blanã a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peşte marin veninos, de talie micã, având corp în formã de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~icã

~ Domestice:



~ Sălbatice:

West Highland terrier

West Highland White Terrierul (Westie- terrierul alb vest scoţian) este membru al grupului de terrieri şi este şi azi folosit pe post de câine de companie, prezentări de dresaj şi la expoziţie.

Durata de viaţă a unui Westie este de 13-14 ani iar numărul de pui poate fii de trei; poate avea chiar 4 căţeluşi.

Descriere

Are o blană zburlită, frumoasă, nasul în formă de buton şi urechi mici ridicate dau acestei rase o imagine drăguţă şi răsfăţată. Corpul este compact, iar capul are forma celui de vulpe. Blana, totuşi, este particularitatea lor: o blană dublă, stratul exterior fiind drept cu păr tare, subpărul fiind moale şi abundent. Mişcarea este liberă, dreaptă şi uşoară. Înălţimea la femelă între minim 25 cm şi maxim 28 cm, la mascul este la fel.

Greutate la femelă şi mascul între 7 kg minimă şi 10 kg maximă, înălţimea fiind de minim 25 cm şi maxim 28 cm la ambele sexe.

Înălţimea şi greutatea: atât masculii cât

şi femelele măsoară între 25 şi 28 cm la exemplarele adulte şi cântăresc între 7-10kg.

Boli: Westie este în general un câine mic, rezistent, cu puţine probleme specifice rasei. Unele exemplare au predispoziţie la bolile de piele şi la surzenie.

Boli curente: surzenie, defecte congenital-metabolice ale ficatului, boli de piele, displazie epidermică, boala lui Krabbe.

Istoric

West Highland White Terrier au fost crescuţi pentru vânătoarea de vidre, vulpi şi animale dăunătoare. Îşi împarte strămoşii cu Scottish, Cairn şi Dandie Dinmont terrierii. Din lotul de terrieri cu părul tar

e din Scoţia, puii albi au fost selectaţi pentru a forma această rasă. Scrierile arată că regele James I al Angliei în anii 1620 a cerut câţiva căţeluşi albi urecheaţi din Argyleshire, Scoţia, aceştia putând fi Westies! Col Malcom din Poltalloch, Argyleshire şi-a ţintit şi omorât accidental terrierul său favorit (care era de culoare închisă) şi s-a hotărât de atunci să aibă numai câini albi. El ar putea fi cel care a format rasa Westie care însă pe vremea aceea se numea Poltalloch Terrier. Moşia ducelui de Argyll’s din Dumbartonshire a fost numită Roseneath şi, în secolul al 19 lea, Westie erau cunoscuţi drept Roseneath Terrieri în onoarea patronajului şi interesului său. La primele expoziţii canine la sfârşitul anilor 1800 erau cunoscuţi ca White Scottish terrier (terrierul alb scoţian) până în 1904 când au fost clasificaţi sub numele de West Highland White Terrier (terrierul alb scoţian vestic). Westie este un câine inteligent dar poate fi întrucâtva neascultător aşa că rămâneţi constant în ceea ce priveşte dresajul său.

Caracteristici de expoziţie

Toată pigmentaţia trebuie să fie neagră. Capetele lor trebuie să fie uşor boltite cu un stop distinct. Dinţii trebuie să fie mari în raport cu mărimea câinelui, cu o muşcătură în formă de foarfecă regulată. Ochii, de mărime medie şi cât mai întunecaţi posibil. Urechile lor trebuie să fie mici, îndreptate în sus, şi purtate ferm, acoperite cu păr scurt şi neted. Gâtul trebuie să fie musculos şi suficient de lung contopindu-se între umerii frumos înclinaţi. Corpul trebuie să fie compact cu o spinare dreaptă. Picioarele din faţă tr

ebuie să fie scurte, musculoase şi drepte. Picioarele posterioare sunt scurte, musculoase şi viguroase. Talpa picioarelor anterioare va fi mai mare decât cea posterioară, rotundă, puternică şi captuşită des şi acoperită cu păr scurt şi aspru. Talpa picioarelor posterioare va fi mai mică şi căptuşită des. Coada trebuie să fie lunguiaţă, cât mai dreaptă posibil fără coamă şi purtată vesel. Sub nici o formă nu va fi scurtă.

Ţara de origine: Scoţia

Energie

Exerciţii generale: 60-80 minute pe zi. Westie are nevoie de exerciţii. Este un căţel energic căruia îi place să se joace cu mingea. Le place să sape şi să hoinărească aşa că asiguraţi-vă că grădina are garduri bune.

Stres cauzat dacă este lăsat singur: scăzut

Protecţie personală: ridicată

Compatibilitate pe post de câine de pază: medie

Riscul de a speria oile: ridicat

Tendinţă de lătrat: medie

Uşurinţă la transport: ridicată

Nivel de agresivitate: mediu

Compatibilitate cu alte animale: medie

Compatibilitate pentru copii: ridicată

Caracter general şi temperament: Westie sunt caractere obraznice, încrezătoare şi afective. Sunt alerţi şi curajoşi putând fi buni câini de pază. Pot fi de asemenea vicleni şi încăpăţânaţi dar sunt loiali total familiilor lor. Sunt parteneri de joacă excelenţi pentru copii atât în casă cât şi în exterior pentru că se pot opune jocului dur şi se înţeleg în mod rezonabil cu alţi indivizi din aceeaşi rasă. Totuşi trebuie familiarizaţi cu pisicile când sunt tineri întrucât le vor vâna la vârsta adultă. Dresajul trebuie să-l socializeze timpuriu, imperativ dacă trebuie să trăiască cu alţi câini, întrucât pot fi foarte dominanţi.

Îngrijirea blănii Lungimea blănii; scurtă/medie

Cerinţe de îngrijire a blănii:

o dată pe săptămână

Tundere: ocazională

Cerinţe privind necesitatea prestării service-ului de către un frizer profesionist: da

Îngrijirea blănii: Blana lor este tare deci nu trebuie să li se facă baie prea des. Când câinele se murdăreşte cel mai bine este să lăsaţi noroiul să se usuce pe ei şi să-l îndepărtaţi apoi prin periere. Blana trebuie să fie smulsă cu mâna de două-trei ori pe an de un frizer canin specializat. O îngrijire săptămânală este tot ceea ce trebuie pentru a scăpa de păru

l care atârnă inert.

Culoarea: întotdeauna albă

Năpârlire: moderată

Suferă de alergii: adevărat

West Highland terrier

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia

Fox terrier

Fox Terrierul are două variante. Fox Terrierul cu păr sârmos şi Fox Terrierul cu păr neted. Este un câine de statură mică, dar deosebit de activ, rapid in mişcări, prietenos şi neînfricat. Au un cap alungit, iar spatele este relativ scurt şi drept. Blana de pe corp este densă, cu o textură deosebit de puternică si ţepoasă, aproape de piele având o blană moale la atingere, la fel de deasă. In medie, are 39 cm si 7 kilograme în cazul celui sârmos. Este un câine extraordinar de inteligent, dar nu de putine ori poate fi extrem de încăpăţânat, ca toţi terrierii.

Istorie

La începuturi, erau utilizaţi pentru a descoperi vizuinele in care se ascundeau vulpile, la vânătoarea de iepuri sau a altor animale, mare parte din ele dăunătoare. Astăzi, sunt folosiţi şi la vânat, dar preponderent sunt animale de companie. Există mai multe teorii despre provenienţa rasei, însă, cea mai pertinentă este cea care susţine că provine din încrucişarea următoarelor rase Old English Terrier, Black and Tan Terrier, Bull Terrier, Greyhound şi Beagle. În cadrul vânătorilor de vulpi, rolul lor era de a lătra când descopereau bârlogul, vânătorul fie împuscând direct animalul, fie aşteptând ca acesta să fugă din vizuina, deranjat de lătrăturile şi de faptul ca terrierul începe să sape după el. Diferenţierea celor două tipuri, cea cu par neted şi cea cu par sârmos începe prin secolul al XIX-lea. Standardele pentru acest câine au fost trasate in anul 1876, de oficialii de la The Fox Terrier Club, pe atunci existând câteva diferenţe faţă de standardele impuse astăzi. Sir Arthur Conan Doyle creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes era un apropiat al Fox Terrierului Sârmos.

Caracteristici

Acest câine este unul deosebit de prietenos, devotat si afectuos, dar care dispune si de o personalitate distincta si deosebit de accentuata. Devin foarte protectori dacă simt că unul din membrii familiei este ameninţat de ceva, sau se afla în pericol. Se descurca de minune cu copii şi sunt câinii ideali pentru o familie. În ceea ce priveşte animalele de casa, mai ales dacă acestea sunt pisici, trebuie socializaţi de mici cu ele, pentru ca altfel le vor vana cât este ziua de lungă. Stăpânii care mai dispun şi de o gradină ar putea avea surpriza de a vedea că aceasta este săpată, obicei care trebuie corectat, pentru ca nu se vor opri până nu o vor vedea săpată pe toată, numai că totul se poate corecta prin dresaj, de la o vârstă fragedă. Nu au probleme de adaptare, simţindu-se la fel de bine dacă dorm afară sau în casă.

Utile

Părul sârmos necesită, de doua-trei ori pe an, un trimat (eliminarea părului mort). A nu se confunda tunsul cu trimatul, sunt două operaţiunii complet diferite. Tunsul este dăunător fox terrierului sârmos, degradându-i calitatea parului. În ceea ce priveşte durata de viaţa, ea este situată la 9-15 ani, cu o medie stabilită, de 13-14 ani. La naştere, o femelă poate aduce pe lume între patru-şase căţei.

Dresajul unui asemenea câine trebuie să fie realizat cu consistenţă şi fermitate. Le place foarte mult să latre si să sape. Pot fi foarte dominanţi cu celelalte animale, astfel ca trebuie socializaţi de mici. Este o rasa plina de energie, care nu iubeşte nimic mai mult decât o plimbare lungă. Sunt foarte agili, se descurcă bine in ceea ce priveşte jocurile cu mingea. Se bucură nespus dacă au la dispoziţie o curte în care să se joace cu copii şi, cu cat termină joaca mai murdari şi mai obosiţi, cu atât mai bine.

Boli

Rasa este cunoscută ca fiind una extrem de puternică, ce nu are probleme de sănătate. Mai mult decât atât, bolile de c

are este uneori afectată sunt comune, neexistând vreun semn că acest câine suferă de o afecţiune genetică, transmisibilă. Tocmai de aceea, crescătorii nu au avut practic bătaie de cap cu acest câine, el nefiind supus vreunui test. La fel de mulţumiţi sunt şi stăpânii, care au parte de un câine sănătos şi deosebit de rezistent la boli.

Înapoi la Grupe de Câini

Sursa Wikipedia