Ciobănesc românesc mioritic

Istoric

Ciobănescul Mioritic a fost selecţionat dintr-o rasă naturală existentă în Carpaţi, principalul motiv fiind utilitatea. Este un excelent câine de turmă, paznic incoruptibil şi un minunat câine de însoţire. Este o rasă foarte veche, care s-a păstrat numai datorită păstorilor, fiind foarte folosit de cei din regiunea Sibiului (mărgineni) sau Săcelele Braşovului (mocani), de unde şi denumirea populară a Mioriticului de "barac mocănesc". Graţie aspectului viguros, aceasta rasă are mulţi amatori în România. Este considerat de unii singurul câine care are şanse de a scăpa cu viaţă când atacă ursul. Standardul a fost redactat de către Asociaţia Chinologică Română în 1981. Comisia tehnica A.Ch.R. a adaptat si revizuit standardul la 29 martie 2002, în conformitate cu modelul stabilit de Federaţia Chinologică Internaţională la Ierusalim.

Prezentare

Câinii Ciobănesc Românesc Mioritic au un corp masiv, care este acoperit în intregime cu o blană lungă şi ciufulită, colorată în nuanţe deschise. Capul acestor câini este masiv; craniul lor este larg, puţin arcuit; botul este puternic, ingustându-se treptat spre nas; lungimea botului este mai mică decât cea a capului. Osul occipital al acestor câini este larg şi pronunţat. Nasul lor este bine dezvoltat, larg şi negru. Urechile acestor câini nu sunt foarte mari, aşezate mai degrabă în partea de sus, triunghiulare, atârnând de fiecare parte a capului. Ochii acestor câini sunt de mărime medie, puţin în formă ovală, de culoarea chilimbarului sau căprui-deschis. Gâtul câinilor este musculos şi masiv, de lungime medie. Corpul lor este rectangular, de lungime medie; spatele este solid, larg şi musculos; pieptul acestor câini este larg, moderat pronunţat. Umerii acestor câini sunt şi ei largi. Coada este aşezată sus; în repaos atârna în jos, varful ei fiind puţin curbat. Cand sunt in actiune, coada este purtat in sus, la înălţimea spatelui, fără a fi însă aplecată peste acesta. Blana acestor caini este lunga si abundentă, acoperind întreg trupul lor, inclusiv capul şi picioarele. Blana superioară este uşor ondulată, mai rezistentă şi lungă de 3.15-6.3 inch (8-16 cm); cea inferioară este mai densă şi mai moale. Culoarea de bază pentru aceşti câini este de obicei albul, crem deschis sau gri pal, uneori cu pete de aceste culori. Este preferată pielea colorată în gri. Urechile şi coada pot fi decupate.

Înapoi la Grupe de Câini

Sursă: Wikipedia